Parlamentul European sprijină drepturile omului

Respectarea drepturilor omului este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene. Orice încălcare a acestor drepturi, fie în cadrul UE, fie în afara sa, aduce atingere principiilor democratice care stau la baza societății noastre. Parlamentul European luptă împotriva acestor încălcări prin acțiuni legislative, inclusiv prin misiuni de observare a alegerilor, dezbateri lunare privind drepturile omului la Strasbourg și consacrarea drepturilor omului în acordurile sale comerciale externe.

De asemenea, Parlamentul European sprijină drepturile omului prin decernarea anuală a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, instituit în 1988. Premiul este acordat persoanelor care și-au adus o contribuție deosebită la lupta pentru drepturile omului în întreaga lume, atrăgând atenția asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului și sprijinind laureații în cauza lor.

Finaliștii Premiului Saharov 2019

1. Marielle Franco, șeful de trib Raoni și Claudelice Silva dos Santos 2. Ilham Tohti 3. Grupul „The Restorers”

Oleg Sențov, laureat al Premiului Saharov, ediția 2018

Andrei Saharov

Marielle Franco

Marielle Franco a fost o politiciană braziliană, feministă și apărătoare a drepturilor omului. O activistă bisexuală de culoare, Marielle a luptat pentru drepturile femeilor, ale tinerilor de culoare, ale locuitorilor din favele și ale persoanelor LGBTI din Brazilia, până în ziua în care a fost ucisă cu brutalitate, în martie 2018, la vârsta de 38 de ani.
 
Marielle Franco s-a născut și a crescut într-o favelă din Rio de Janeiro. După ce a obținut o diplomă de master în administrație publică de la Universitatea Federală Fluminense, a fost consilier municipal în cadrul Consiliului Municipal al orașului Rio de Janeiro, din partea Partidului Socialism și Libertate (PSOL), începând din ianuarie 2017.

Franco a criticat vehement brutalitatea forțelor de ordine și execuțiile extrajudiciare. Ea a vorbit, de asemenea, des despre execuțiile extrajudiciare și alte încălcări ale drepturilor omului comise de ofițeri de poliție și membri ai forțelor de securitate ale statului. Cu puțin timp înainte de a fi ucisă, Marielle a fost desemnată să monitorizeze intervenția federală în securitatea publică din Rio de Janeiro.

La 14 martie 2018, când se întorcea acasă cu mașina de la un eveniment la care ținuse un discurs, așezată pe bancheta din spate, Marielle Franco a fost împușcată de mai multe ori și ucisă de doi bărbați care se aflau într-o altă mașină. Șoferul ei, Anderson Pedro Gomes, a fost și el ucis. În martie 2019, doi foști ofițeri de poliție au fost arestați, fiind acuzați de uciderea Mariellei Franco.

Deși drepturile persoanelor LGBTI din Brazilia sunt printre cele mai avansate din America Latină și din lume, un exemplu în acest sens fiind dreptul de a se căsători, de care persoanele LGBTI se bucură în Brazilia încă din mai 2013, situația lor s-a înrăutățit rapid în ultimii ani, după cum o arată diverse rapoarte. Cel puțin 420 de persoane din comunitatea LGBTI din Brazilia au murit asasinate sau prin sinucidere în 2018, o consecință a homofobiei și infracțiunilor motivate de ură, potrivit Gay Group of Bahia (GGB) - una dintre cele mai vechi asociații LGBTI din țară. Conform datelor GGB, din 2011 s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului deceselor în rândul comunității LGBTI cauzate de discriminare. În acel an s-au înregistrat 130 de decese, față de 187 în 2008. În 2017, cifra a crescut de peste trei ori, ajungând la 445 de decese.

Șeful de trib Raoni

Raoni Metuktire (născut cca. 1930), cunoscut și ca șeful de trib Raoni sau Ropni, este un lider al indigenilor și ecologist brazilian. Unul dintre cei mai importanți lideri ai indienilor Kayapo, care locuiesc în centrul Amazoniei, Raoni a devenit o figură emblematică a luptei împotriva defrișărilor.

Numele „Raoni" este asociat cu misterul și puterea poporului Kayapo. Raoni s-a născut într-un sat numit Krajmopyjakare, cunoscut în prezent drept Kapôt, în centrul regiunii Mato Grosso. La 15 ani, Raoni a început să poarte un labret, un disc ornamental pe care războinicii îl poartă pe buza inferioară pentru a arăta că sunt gata să-și dea viața pentru pământurile lor. Dimensiunile discului sunt mărite treptat, atingând mărimea maximă după aproximativ patru luni.

Acest lider carismatic duce de patru decenii o luptă acerbă pentru a-și salva ținutul natal, pădurea amazoniană. Raoni a devenit cunoscut în întreaga lume după ce regizorul belgian Jean Pierre Dutilleux a realizat un documentar despre el, intitulat Raoni.

În 1989, Raoni a părăsit pentru prima oară Brazilia, însoțit de cântărețul Sting, pentru a cere ajutor. Apelul lui a fost totodată un puternic semnal de alarmă: defrișările nu doar că distrug ultimele triburi indiene rămase pe planetă, ci pun în pericol viitorul întregii umanități. „Toți respirăm același aer, toți bem aceeași apă, toți locuim pe același pământ. Toți avem obligația de a-l proteja." În urma acestei campanii, Raoni și-a atins scopul: în 1993 a fost creată una dintre cele mai mari rezervații naturale de pădure tropicală, care se întinde pe teritoriul a două state, Mato Grosso și Pará.

În 2009, Raoni și-a părăsit din nou rezervația. Teritoriile pentru care luptase cu atâta îndârjire erau din nou amenințate, de data aceasta de proiectul barajului Belo Monte. Raoni a hotărât să lanseze o ultimă campanie, publicând pe site-ul său o petiție internațională în șapte limbi împotriva proiectului.

Dincolo de Amazonia, Raoni este un simbol viu al luptei purtate de ultimele triburi pentru a-și proteja cultura, strâns legată de natura însăși, „o luptă pentru viață". A întâlnit, de-a lungul vieții, mai mulți lideri mondiali, dar a rămas la fel de modest și continuă să locuiască într-o colibă, mulțumindu-se cu puțin.

Claudelice dos Santos

Claudelice Silva dos Santos, o ecologistă și apărătoare braziliană a drepturilor omului din Pará, a devenit activistă după ce fratele și cumnata ei au fost uciși din cauza luptei lor pentru combaterea exploatărilor și defrișărilor ilegale din pădurea amazoniană. Santos însăși i-a combătut pe tăietorii ilegali de cherestea, fermierii și producătorii de cărbune din Amazon.

„Vrem să spunem lumii întregi: «Trebuie să vă îndreptați atenția înspre noi»", afirmă Santos. „Este inacceptabil ca oamenii să fie uciși pentru că apără drepturile omului și apără un bun public: mediul înconjurător."

Rudele ei s-au numărat printre cele peste 1 500 de persoane din 50 de țări ucise între 2002 și 2017 pentru că au încercat să protejeze terenurile, apele, pădurile și alte resurse naturale. Pierderile de vieți omenești s-au dublat în acești 15 ani, omorurile fiind, în general, comise în țări cu niveluri ridicate de corupție și cu deficiențe majore în ceea ce privește statul de drept, conform rezultatelor unui studiu publicat în revista Nature Sustainability.

Brazilia este țara în care își pierd viața cei mai mulți ecologiști și activiști pentru mediu. Potrivit unui raport al ONG-ului Global Witness, datele privind uciderile ar putea fi subestimate, îndeosebi în zonele rurale vaste din Brazilia, unde accesul la infrastructura de transport este limitat.


Ilham Tohti

Ilham Tohti este un renumit apărător uigur al drepturilor omului, profesor de economie și militant pentru drepturile minorității uigure din China. Timp de peste două decenii, a fost un activist neobosit, promotor al dialogului și înțelegerii dintre uiguri și chinezi. În septembrie 2014, la finalul unui proces care a durat două zile, Tohti a fost condamnat la închisoare pe viață pentru activismul său. El rămâne un simbol al moderației și reconcilierii, în ciuda abuzurilor suferite.

Tohti este cunoscut pentru cercetările sale privind relațiile dintre chinezii de etnie han și populația uigură și s-a exprimat ferm în favoarea aplicării legislației privind autonomia regională în China. A găzduit, de asemenea, platforma Uyghur Online, un site pe care se discută probleme ale uigurilor. În cadrul acestei platforme, Ilham Tohti a criticat constant excluderea populației uigure de la procesul de dezvoltare al Chinei și a încurajat o mai mare sensibilizare cu privire la statutul și tratamentul aplicat comunității uigure în societatea chineză. Din cauza acestor acțiuni, Ilham Tohti a fost declarat „separatist" de statul chinez și a primit, în cele din urmă, o pedeapsă cu închisoarea pe viață.

Pentru angajamentul său în denunțarea adversităților, i-au fost decernate premiile PEN/Barbara Goldsmith Freedom to Write Award (premiul PEN/Barbara Goldsmith pentru libertatea de a scrie) (2014), Martin Ennals Award (2016) și Liberal International Prize for Freedom (Premiul pentru libertate acordat de Internaționala liberală) (2017) și a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace ediția 2019.

În ultimii ani, poporul uigur a fost supus de către guvernul chinez unor acte de represiune fără precedent, din cauza identității sale etnice unice și a credințelor religioase. Din aprilie 2017, peste un milion de uiguri nevinovați au fost închiși în mod arbitrar într-o rețea de centre de detenție, unde sunt obligați să renunțe la identitatea etnică și la convingerile lor religioase și să-și exprime loialitatea față de guvernul chinez.

Cazul lui Ilham Tohti reflectă chestiuni fundamentale de interes internațional și preocupări legate de drepturile omului: susținerea valorilor islamice moderate în fața represiunii religioase organizate de stat, eforturile de a deschide căi de dialog între o minoritate musulmană și o populație majoritară nemusulmană și reprimarea disidenței pașnice de către un stat autoritar.


Grupul „The Restorers"

„The Restorers" sunt un grup de adolescente kenyene care combat mutilarea genitală feminină (MGF) cu ajutorul unei aplicații numite i-Cut. Studentele Stacy Owino, Cynthia Otieno, Purity Achieng, Mascrine Atieno și Ivy Akinyi și-au luat numele „The Restorers" deoarece doresc să le redea speranța tinerelor fără speranță.

Aplicația i-Cut le permite tinerelor femei să ceară ajutor medical și juridic înainte sau după ce au suferit MGF. Interfața aplicației are cinci butoane distincte, cu următoarele opțiuni: „ajutor", „urgență", „semnalare", „informații privind MGF" și „donații și feedback". Primele trei opțiuni le permit fetelor să ceară ajutor imediat, să găsească un centru de urgență sau să le semnaleze procedura autorităților din țările în care practica este ilegală. Aplicația i-Cut a fost finalista competiției Technovation Challenge din 2017, care își propune să încurajeze implicarea femeilor în domeniul tehnologiei.

Deși a fost recunoscută la nivel internațional ca fiind o încălcare a drepturilor omului, MGF, care cuprinde toate procedurile implicând îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine sau alte leziuni ale organelor genitale feminine din motive nemedicale, conform definiției date de Organizația Mondială a Sănătății, a fost aplicată unui număr de peste 200 de milioane de fete și femei în viață astăzi, dintre care 500 000 se află în Europa. Anual, peste trei milioane de fete din întreaga lume riscă să fie supuse MGF, adică șapte fete pe minut, majoritatea suferind această procedură înainte de a împlini 15 ani.

MGF poate însă cauza complicații medicale grave și chiar decesul. Fetele supuse MGF se confruntă și cu un risc crescut de căsătorie la vârste fragede și de abandon școlar, devenind astfel incapabile să construiască un viitor mai bun pentru ele și comunitățile lor. O tendință alarmantă în anumite țări este medicalizarea MGF, procedura fiind efectuată de un furnizor de servicii medicale. Acest lucru reprezintă nu numai o încălcare a eticii medicale, ci și un risc de a legitima practica și de a da impresia că aceasta este lipsită de consecințe asupra sănătății.

Datorită eforturilor făcute la nivel mondial, s-au înregistrat progrese mai rapide în ceea ce privește eliminarea MGF. Astăzi, riscul ca o fată să fie mutilată s-a diminuat cu o treime față de acum 30 de ani. Totuși, menținerea acestor realizări în contextul creșterii populației reprezintă o provocare considerabilă.

Cum sprijină Parlamentul European drepturile omului?

Pe lângă acordarea Premiului Saharov, Parlamentul European sprijină drepturile omului și prin acțiuni politice și legislative concrete.

Contact

DG COMM

Parlamentul European
60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60
B-1047 - Bruxelles/Brussels
Belgia

Premiul Saharov 2019